Recenzie „ Fugi” de O.G. Arion

Titlu: Fugi

Autor: O.G. Arion

Editură: Editura Librex ( ediția 1) Editura UP ( ediția 2)

Ce-ai face dacă mâine ar fi ultima ta zi în lumea în care trăieşti? Ce-ai face dacă de mâine oamenii pe care îi cunoşti ar dispărea? Şi dacă, pentru a reuşi să supravieţuieşti trebuie să uiţi cine ai fost. Să nu te opreşti. Să nu priveşti în urmă.

În această luptă nu există eroi, nu există învingători şi învinşi. Să renunţi este cel mai uşor.

Ei sunt acolo. Pândesc. Aşteaptă.

Trebuie să rămâi în viaţă. Trebuie să…fugi!

            Bună! Ce părere aveți despre cărțile cu zombie? Cu oameni afectați de viruși, care schimbă lumea. Cărțile în care personajele se împart în vânător și vânat. Am auzit păreri vorbind cu oameni. Unii băgau mâna în foc că toate sunt la fel, că nu se mai poate aduce nimic original pe acest subiect. Autoarea despre care doresc să vă vorbesc astăzi aduce dovada clară că se poate.

„Un virus care afecta mintea, asta era. Nu-i transforma pe oameni în zombi, ci îi reducea la condiția de animal, accentuând instinctele primare și făcându-i să-și piardă identitatea. Condiția umană era anihilată.”

            Romanul „ Fugi” de Oana Arion nu este o poveste cu zombie ca altele întâlnite. Toate prblemele în această poveste distopică pornesc de la o reclamă lansată prin intermediul internetului și reducându-i la stadiul de
animale conduse doar de instinct , aceasta producând schimbări în creierul uman

            Începutul ne face cunoștință cu misteriosul Axel care luptă pentru supraviețuire. Principalul lui scop, pe lângă acela de a rămâne în viață, este de a ajunge la San Diego, unde se presupune că ar mai exista o șansă ca o parte din guvern să fi supraviețuit,  dar pe drum se „ împiedică” de Amira. De asemenea, avem și un animal, în cărțile Oanei mereu trebuie să existe un animal. Așadar, facem cunoștință cu drăgălașul corb Ridge.

            Personajul Amira a fost o surpriză pentru mine. Deși tânără, a reușit să se adapteze foarete bine în noua lume, să afle informații, să manipuleze pentru a reuși să supraviețuiască. Reușește să îl convingă pe Axel să o ia cu el. Se dovedește a fi o persoană puternică. Recunosc, la început am avut o părere foarte proastă despre ea, dar o dată cu apropierea sfârșitului poveștii, mi-am schimbat părerea, anumite acțiuni scoase din context lămurindu-se.

„ -Noroc? făcu Amira, pufnind. Mai crede cineva în noroc? Am avut o mătuşă care era atât de superstiţioasă încât făcea semnul crucii cu piciorul de fiecare dată când traversa strada. Se oprea înainte să calce pe trotuar şi desena chestia aia cu vârful piciorului. Era mulţumirea ei că reuşise să rămână vie şi nevătămată încă o zi. -Şi ce s-a întâmplat cu ea? întrebă Jarred amuzat. -A călcat-o camionul cu îngheţată, răspunse Amira sec.”

            Cartea aceasta m-a uimit. Chiar și la recitire. Mereu ajungi să te întrebi pe unde vor mai ajunge, ce vor mai descoperi. Lumea pe care o știm noi se schimbă radical, oamenii descoperind moduri care de care mai creative, unele chiar ciudate, de a se adapta și supraviețui.

„Comunitatea în care nimeriseră se considera aleasă de Dumnezeu. Încercau să procreeze, crezând că erau singura salvare a omenirii. O dată pe lună ofereau o ofrandă.”

Singura problemă pe care pot spune că o am cu acest roman este faptul că s-a terminat prea repede, personajele mi-au devenit foarte dragi într-un timp foarte scurt. Ediția a doua a romnului o găsiți pe site-ul editurii UP.

Sper că v-am convins cât de mult merită citită această carte. Vă aștept cu drag părerile în comentarii.

P.S: Mâine va avea loc și clubul de lectură, organizat chiar de autroare la cafeneaua Lente. Detalii aici.